Stiu ca am lipsit nejustificat de multa vreme... mai precis de vreo 3 luni, dar nu fara scuza:). Iubitu' m-a cerut de sotie in vacanta, eu am zis DA si uite asa a inceput nebunia Oana se marita:))) Spun asta pentru ca pregatirile de nunta sunt foarte exciting, dar te epuizeaza fizic. In final, exact asa cum spun toti cei care au trecut prin asta, ajungi sa ai parte de o zi minunata si totul se termina cu muuulte pahare de sampanie, veselie si o felie mare de tort cu ciocolata si martipan.
Dupa, a urmat bineinteles mult asteptata luna de miere, destinatie la care m-am gandit obsesiv in ultima jumatate de an. Ne-am tot gandit si razgandit si pana la urma am decis sa plecam in Bali, sa ne inchidem telefoanele si bineinteles sa ne indopam cu muuuulta asian food.
Baliul isi merita toate cele 23 de ore de zbor cu doua escale si bebelusi de cateva luni care iti urla cu orele in creier. Apropo, nu inteleg de ce ti-ai supune copilul de nici un an unui drum obositor chiar si pentru un adult...asta daca nu e neaparat necesar (this was not the case).
Trecand peste asta, zborul cu Turkish Airlines a decurs in conditii cat se poate de bune. Daca va decideti sa plecati in Bali e o varianta cu care economisiti in jur de 1000 de euro pentru 2 persoane, bani numai buni de cheltuit in bazarele pline cu tot felul de chilipiruri sau in excursii. Ruta cu Turkish este Bucuresti-Istanbul, Istanbul-Singapore si Singapore-Bali cu Air Asia. Zborul cu Air Asia este un pic cam ciudat sau poate am nimerit noi echipajul intr-o zi proasta. Cert este ca pana la destinatie am trait cu tampita impresia ca este ceva in neregula cu avionul, asta pentru ca stilul pilotilor lor este unul mai putin..calm sa spunem.Manevrele foarte repezite, cat despre aterizare pot sa spun doar ca a fost ca o prabusire de pista si am multumit in gand ca o sa pun din nou picioarele pe pamant.
Una peste alta, a doua zi dimineata cand am deschis ochii ni s-a parut ca am aterizat fix in Rai. Si nu exagerez.
Voi incepe cu prima masa pe care am luat-o in
Ubud, un satuc de vis unde a filmat si Julia Roberts pentru "Eat, pray, love". Aici ne-am si cazat in primele 4 zile, la
Payogan. Si da, totul arata exact ca in poze.
Snapper fish fillet servit pe frunza de banan, alaturi de niste sosuri absolut delicioase si fasole verde cu muguri de bambus, la restaurant "The Paon". O combinatie de arome care te surprinde si care nu te lasa sa te opresti din mancat.
Pe langa mancarea buna de te lingi pe degete, nu au cum sa nu te binedispuna fetele luminoase si mereu zambitoare ale ospatarilor. Si faptul ca te trateaza regeste si ca li se pare normal ca vacanta ta sa ramana, datorita lor, o experienta de neuitat.
A urmat
thai red snapper and prawn cu piure de cartofi, peyek crackersi si sos thai chili. Nu stiu ce pun oamenii astia in piure, dar este cel mai cremos pe care l-am mancat vreodata.
.
Ca desert am mers pe recomandarea zambitorilor ospatari balinezi si am ales fructe proaspete, perfecte pentru digestie.
Cu burtile pline ne-am continuat apoi plimbarea prin superbul Ubud. Este aproape imposibil sa nu faci poze la tot pasul. Culorile cerului, frunzelor, apei sunt mai vii decat oriunde am vazut vreodata.
Timpul se scurge firesc in acest colt de lume si dintr-o data ti se pare ca o ora chiar e o ora in care poti face foarte multe lucruri. La finalul zilei nu vei spune niciodata uf, ce repede a trecut timpul.
Bazarul din Ubud este locul in care gasesti reunite produsele mestesugite de balinezi in satele cu specific. De exemplu, exista un wood carving village unde gasesti din poarta in poarta stauete, cutiute, ustensile de bucatarie si tot felul de obiecte lucrate manual in lemn de tec sau mosc, chiar si porti imense de palate. Afacerea este de obicei una de familie si se transmite din tata in fiu.
Apoi mai exista satucul bijuteriilor din argint, lucrate tot manual
sau al esarfelor, fetelor de perna, de masa, servete etc facute dintr-o tesatura fina numita batik. In fiecare casa de mestesugari exista si un mic magazin de unde puteti cumpara ce vreti.
La fel de bine le puteti gasi plimbandu-va prin bazar, unde trebuie neaparat sa negociati la sange cu vanzatorii care tind sa ceara preturi nejustificate pentru orice nimic. In mare le luati la acelasi pret pe care il practica si cei din satele unde sunt produse.
Si inca ceva..puteti sa va plimbati linistiti chiar si cu banii atarnati de gat pentru ca nu aveti nici o sansa sa fiti furati. Balinezului ii este mult prea frica sa nu se reincarneze in vreo rama sau ceva taratoare ca sa faca asta.
Localnicii sunt o adevarata bucurie.
Felul in care oamenii astia inteleg sa traiasca in perfecta armonie cu tot ce-i inconjoara si filozofia ca tot binele pe care il faci in viata prezenta te va ajuta sa ai parte de un trai mult mai bun in viata urmatoare, este ceva care te face sa-ti regandesti intreaga atitudine. Oamenii astia sunt pur si simplu fericiti ca traiesc.
Statie de autobuz din centrul Ubudului care se transforma o data cu lasarea serii intr-un adevarat spectacol cu dansuri traditionale.
In ceea ce priveste excursiile pe care le puteti face, gasiti pliante chiar in aeroport sau la receptiile hotelurilor si sunt toate safe. Puteti opta inclusiv pentru cele de 10, 12 ore cu pranz si cina incluse pentru cca 40 de dolari de persoana. Oricare ar fi alegerea, dimineata apare un shuttle la hotel sa va recupereze, iar soferul vorbitor de engleza va este si ghid.
Terasele de orez de la
Tegalalang sunt un must si sunt cele mai mari si mai frumoase pe care le puteti vedea in Bali.
Tot pe lista de musturi ar mai fi templul
Tanah Lot unde veti vedea cel mai frumos apus posibil
Templul
Ulun Danu, de pe lacul Beratan
pe care il puteti combina cu o vizita sus la lacurile gemene de la
Buyan, cascada
Gitgit sub care va puteti si balaci si
Taman Ayun, templul familiei regale.
Ca incheiere la obiectivele de vizitat, va mai spun despre locul in care puteti vedea o demonstratie de Kecak fire dance, un dans
traditional care spune povestea printului Rama si
incercarile lui de a o salva pe printesa Shinta, care a fost rapita de
"the evil king of Lanka".
Home sweet home, in resort la Payogan.
Si o cina copioasa in foisorul de bambus de pe terasa complexului. Payogan mighty duck
Jos, Payogan beef in puff pastry. Aduce putin cu gulasul.
Next on Dallas, a doua locatie in care ne-am cazat avea plaja si mult soare.
Nusa Dua e statiunea mai de fite a balinezilor, in sensul ca exista un numar de hoteluri de tip Hilton sau Marriott concentrate intr-un fel de ansamblu pazit si incercuit de ziduri. Aici nu mai beneficiezi de senzatia rustica, ca sa spun asa, pe care o gasesti in Ubud si exista mult mai mult preparate europene sau europenizate, dar experienta merita toti banii. Noi am stat la
Ayodya Resort. Si aici arata la fel ca in pozele de pe site.
Primul pranz aici,
Sate Campur- adica grilled chiken, beef and lamb served with steamed rice and peanut sauce:) Yummy!!
Pachetele balineze de primavara, ceva divin, cu sos dulce acrisor, chili si sos de soia.
Ca desert Liviu a mancat banane prajite, cu inghetata si sos de vanilie in care mi-am bagat si eu furculita. Sa le incercati neaparat.
Si cheesecake cu blat de cioco, sos de mango si inghetata de cocos facuta de ei.
Seara s-a sfarsit apoteotic cu celebra supa vietnameza
pho bo, ingrozitor de picanta dar pe care o dai gata cu toate lacrimile de rigoare.
A doua zi am luat cina pe plaja din
Jimbaran, loc recunoscut pentru
preparatele din peste proaspat. Capturile se triaza la final de zi si tot ce este mai bun se pastreaza pentru restaurantele de aici...si nu sunt putine. Plaja este plina de terase si oriunde va asezati este garantat ca veti manca foarte bine.
Salata Caesar varianta balineza, cu anchois, rosii coapte la soare si sos de mango. Neasteptat de buna.
Si
Nyatnyat Be Celeng, adica pork braised in balinese spices served with steamed rice and long bean lawar. Deci porc gatit in sosuri balineze:)))
Cam asta ar fi despre minunatul colt de paradis numit Bali, pe care il recomand oricui, oricand.
