luni, 31 ianuarie 2011

Rata pe varza

 

     Weekendul asta am fost intr-o mare pana de idei intr-ale bucataritului (bine, recunosc, de fapt muream de lene). Am amanat momentul cat am putut de mult, adica pana duminica spre seara, cand m-a lovit disperarea ca frigiderul e gol si ghiortaiala din stomac nu mai suporta amanare. Solutia salvatoare mi-a venit pe loc (caci foamea te face gandesti cu o repeziciune uimitoare:)) : ratoiul care imi ocupa oricum groaznic de mult loc in congelator. Am cumparat o varza si m-am pus pe treaba, dupa cum urmeaza.

Ingrediente:
o rata
o varza mare
o cana zeama de varza murata
ulei de masline
boia de ardei dulce
3-4 foi de dafin
cimbru
sare
piper


Luam ratoiul si il indesam intr-o oala, la fiert.

Il lasam sa dea cateva clocote si apoi il scoatem si il punem pe un fundisor de lemn.
Pana cand se raceste putin, tocam varza fideluta, o saram putin si o punem in tava, formand un pat comod pentru stimabila rata.


 Turnam peste varza cateva polonice din supa lasata in urma fierberii si zeama de varza murata, avand grija sa nu balteasca totul in tava (doar pana aproape de nivelul verzei).

Luam apoi animalul si il intepam in mai multe locuri cu un cutit, fara a strapunge si carnea, pentru ca pielea sa nu pocneasca si carnea sa se patrunda bine. Ii facem apoi masaj cu un strop de ulei de masline, sare, piper, boia dulce si cimbru.


Luam rata, o punem pe varza si o dam la cuptor pentru 2 ore, 2 ore si jumatate pana cand varza este fiarta si carnea frageda.


In acest timp este important sa mai verificam daca varza mai are in ce sa fiarba, ca sa nu ni se prinda de fundul tavii si sa mai intoarcem rata de pe o parte pe alta, ca sa se rumeneasca uniform.
La sfarsit, porceala este garantata.

 

Si, dupa cum spunea Radu Anton Roman: "...finalul va fi mereu acelasi: troznetul gros al oaselor zdrobite si supte, paruiala lacoma pe painea intinsa prin sosul cu ctifelari si mirosuri paradisiace, linsul farfuriei..."

Pofta buna!




vineri, 28 ianuarie 2011

Mazare cu carne, reteta nemteasca


   Aceasta este o mancare de mazare cu carne de porc pe care am gustat-o prima data in vacanta de anul trecut, in Austria. Este mai dulce la gust decat a noastra si mai lichida, pentru ca jumatate din cantitatea de mazare se face piure dupa fierbere. Cert este ca mi-a placut foarte mult si cum nu puteam sa car restaurantul sau bucatarul cu mine, mi-am facut provizii de la un hipermarket de-al lor. Adevarul este ca in haosul din portbagajul burdusit cu schiuri, clapari, geamantane si ce o mai fi fost pe acolo, conservele mele cu macarica de mazare erau tot ce lipsea. Ei si dupa ce s-au terminat si proviziile, m-am apucat sa caut reteta. Dupa cateva incercari esuate, plina de nervi ca nu reuseam sa nimeresc acel gust care imi ramasese mie intiparit pe papile, a iesit asta.

Ingrediente:
1 kg mazare
3 morcovi
5-6 cartofi
500 g carne de porc slaba
costita afumata
o ceapa
supa de vita
o lingura unt
piper




  Pentru inceput curatam cartofii si ii taiem cubulete, mai micute decat atunci cand vrem sa ii facem nature (eu i-am taiat mai mari decat trebuia, dar am sesizat abia la final). Curatam si morcovii, pe care ii taiem marunt, marunt. Mazarea trebuie sa fie cea care sa se simta si sa se vada, morcovii si cartofii trebuie sa se piarda prin ea. Puteti folosi si praz taiat marunt, pe langa morcovi si cartofi.
Calim ceapa tocata marunt intr-o lingura de unt.


Dupa ce devine sticloasa si usor aurie, adaugam morcovul.


Il lasam pana se inmoaie, apoi adaugam si carnea de porc. Eu folosesc de regula carne de porc pentru gulas pe care o gasiti gata taiata in bucatele.


O lasam sa se caleasca pe ambele parti si adaugam si costita.Turnam apoi supa de vita peste, doar cat sa acopere carnea. Punem mazarea si cartofii peste si mai completam cu supa, daca este nevoie, apoi lasam mancarica sa fiarba la foc mic.


Cand carnea si costita afumata sunt fierte, luam mancarica deoparte si scoatem cu polonicul sau cu lingura jumatate din cantitatea de mazare. O punem in blender

si mixam cateva minute pana obtinem un piure fin.

Il adaugam peste mancarica de mazare si amestecam. Trebuie sa obtinem o mancarica putin mai groasa decat o supa crema. Condimentam cu piper si putem servi. Este yummy!


Pofta buna!

luni, 24 ianuarie 2011

Waffe, reteta de baza


    Nu stiu daca am intalnit pe cineva care sa imi spuna ca nu ii plac waffele. Adevarul e ca sunt perfecte pentru un mic dejun delicios, ca desert la pranz, in loc de cina, oricum si in orice combinatie doresti sa le prepari. Posibilitatile sunt atat de multe, incat nu imi dau seama cum ai putea sa te plictisesti de ele.
    Pentru cei care nu stiu, primele waffe au fost preparate in epoca Medievala. Erau de fapt niste prajituri din ovaz si orz, gatite pe un aparat improvizat din doua placi de metal prinse cu o balama si care erau intoarse pe ambele parti deasupra focului. Vanzatorii de waffe aveau voie in Europa medievala sa isi vanda prajiturile doar in fata bisericilor, in zilele de sarbatoare. In timp, competitia intre ei a devenit atat de stransa, incat regele Charles al IX-lea al Frantei a dat ordin ca intre vanzatorii sa existe obligatoriu o distanta de 4 m. Bine ca reteta a supravietuit trecerii timpului, ca au existat oameni care sa o imbunatateasca si ca noi acum ne putem rasfata cu zeci de variatiuni pe tema.
   Eu am sa va propun pentru inceput o reteta de baza. Puteti servi waffele astfel gatite cu tot felul de toppinguri sau fructe proaspete. Sunt delicioase.

Ingrediente:
300 g faina
3 oua, batute
500 g lapte
4-5 linguri zahar
1 lingurita sare
1/2 lingurita praf de copt
1/2 lingurita bicarbonat
1 plic zahar vanilat

Amestecam intr-un bol faina cu bicarbonatul, praful de copt, sarea si zaharul.
Intr-un alt bol, punem ouale si le batem bine cu mixerul.

Adaugam treptat laptele peste ouale batute, amestecand.

Turnam treptat peste amestecul de faina, amestecand pana la omogenizare.
Trebuie sa obtinem o compozitie mai groasa decat cea de clatite. O turnam apoi in aparatul de facut waffe, urmand instructiunile.

Sunt foarte bune servite cu fructe de padure si smoothie de banane si capsuni.

Pofta buna!