luni, 31 ianuarie 2011

Rata pe varza

 

     Weekendul asta am fost intr-o mare pana de idei intr-ale bucataritului (bine, recunosc, de fapt muream de lene). Am amanat momentul cat am putut de mult, adica pana duminica spre seara, cand m-a lovit disperarea ca frigiderul e gol si ghiortaiala din stomac nu mai suporta amanare. Solutia salvatoare mi-a venit pe loc (caci foamea te face gandesti cu o repeziciune uimitoare:)) : ratoiul care imi ocupa oricum groaznic de mult loc in congelator. Am cumparat o varza si m-am pus pe treaba, dupa cum urmeaza.

Ingrediente:
o rata
o varza mare
o cana zeama de varza murata
ulei de masline
boia de ardei dulce
3-4 foi de dafin
cimbru
sare
piper


Luam ratoiul si il indesam intr-o oala, la fiert.

Il lasam sa dea cateva clocote si apoi il scoatem si il punem pe un fundisor de lemn.
Pana cand se raceste putin, tocam varza fideluta, o saram putin si o punem in tava, formand un pat comod pentru stimabila rata.


 Turnam peste varza cateva polonice din supa lasata in urma fierberii si zeama de varza murata, avand grija sa nu balteasca totul in tava (doar pana aproape de nivelul verzei).

Luam apoi animalul si il intepam in mai multe locuri cu un cutit, fara a strapunge si carnea, pentru ca pielea sa nu pocneasca si carnea sa se patrunda bine. Ii facem apoi masaj cu un strop de ulei de masline, sare, piper, boia dulce si cimbru.


Luam rata, o punem pe varza si o dam la cuptor pentru 2 ore, 2 ore si jumatate pana cand varza este fiarta si carnea frageda.


In acest timp este important sa mai verificam daca varza mai are in ce sa fiarba, ca sa nu ni se prinda de fundul tavii si sa mai intoarcem rata de pe o parte pe alta, ca sa se rumeneasca uniform.
La sfarsit, porceala este garantata.

 

Si, dupa cum spunea Radu Anton Roman: "...finalul va fi mereu acelasi: troznetul gros al oaselor zdrobite si supte, paruiala lacoma pe painea intinsa prin sosul cu ctifelari si mirosuri paradisiace, linsul farfuriei..."

Pofta buna!




Un comentariu:

  1. Anul viitor se vor implini zece ani de cand ii ducem dorul celui pe care-l numeam „patriarul gastronomiei romanesti, marele, la propiu si la figurat, Radu Anton Roman. Cu aceasta ocazie am in proiect sa scriu DIALOGURI CU SI DESPRE RADU ANTON ROMAN , unde vreau ca toti cei ce l-au iubit, colaborat sau au mers la pescuit si vanatoare cu el sa scrie cateva randuri... Ce anume?... Las la latitudinea fiecaruita. Astept si de la dumneavoastra un material, sunt sigur ca l-ati cunscut, poate ca drumurile vi s-au intretaiat si aveti ce spune...
    Va multumesc.
    Ma puteti contacta pe 0773870204 sau pe 0238717341, dupa ora 14...

    Cu pretuire,
    Marian Radulescu

    RăspundețiȘtergere