In Doha ne-am oprit in drum catre Hong Kong. Aveam escala si ne-am decis sa ramanem o zi, asa ca in layoverele lui Anthony Bourdain. M-am gandit ca o sa ne ne plimbam agale prin souq si ca o sa zacem la terase, ca o sa manacam tajine si alte lucruri minunate si ca, poate, o sa vrem sa revenim. Nimic mai gresit de atat.
In primul rand vreau sa citez pe cineva, spunand: The heat is oppressive. I repeat, oppressive!!! Asta a fost primul lucru care m-a izbit cu precizia unui bumerang in moalele capului in momentul in care am indraznit sa pun piciorul afara din hotel in timpul zilei. Prima data cand inspiri simti cum te frige pe nari, ti se usuca gatul si te ia cu lesin. 52 de grade! Da, 52 de grade, pe care le simti ca si cand ar fi 100. Atunci am inteles de ce noi eram singurii pietoni din tot orasul si de ce ne claxoneaza taximestristii. Cu siguranta au crezut ca suntem nebuni. Asa ca dupa 15 pasi facuti din momentul in care am iesit din hotel, ne-am intors val vartej la aer conditionat, eu real convinsa ca nu o sa reusesc sa mai intru pe picioarele mele. Am reusit sa vedem atat.
Am baut o carafa cu limonada fara sa respir, apoi Sherif, un receptioner egiptean extrem de amabil, ne-a explicat ca la ei nu se circula pe jos. Toti merg cu taxiul, pentru ca este mult prea cald. Nimeni nu se plimba, toti merg la mall si stau.
Asta a fost al doilea lucru care m-a izbit. Am nimerit Ramadanul. In Doha in timpul Ramadanului nu ai ce sa faci. Totul este inchis, in afara de o parte din magazinele cu haine. Lumea merge la mall si dupa ce se satura de zgait la vitrine, se aseaza pe scaunele de la food court. Cu ore inainte ca el sa se deschida. Si stau. Nu am inteles daca sa prinda loc sau pur si simplu pentru ca nu au ce face acasa. Ca turist nu beneficiezi de scutirea de la reguli. Femeile trebuie sa poarte fuste lungi sau panataloni, fara sa iti lasi vreo particica de piele la vedere. Bratele trebuie sa fie acoperite, macar cu o maneca scurta. Nimeni nu iti da mancare! Sunt doar cateva hoteluri de lux care servesc pranzul pentru turisti, insa numai la o anumita ora. Daca ai ratat-o, ghinion. Daca parasesti incinta hotelului in care esti cazat si lumea te lasa sa bei lichide, afara nu ai voie. Daca te prinde politia cu sticla de apa in mana, te aresteaza. Toate aceste lucruri le-am aflat tot de la receptioner, care a fost suficient de dragut cat sa ne puna in tema cu regulile din oras si sa nu ne lase sa ajungem la inchisoare.
Cu toate acestea, neavand ce sa facem o zi intreaga, am luat taxiul si am mers...la mall. In afara de faptul ca exista aer conditionat si poti sa respiri normal, nici acolo nu ai ce face. Am ajuns sa stam ca restul lumii, degeaba, asteptand amurgul si vocea muezzinului. Cu 10 minute inainte, toata lumea era inghesuita afara, in fata mallului, cu sticle de apa sau suc si cu pachetele de tigari, pentru ca, nu ai voie nici sa fumezi. In cele 10 minute am avut norocul sa ne imprietenim cu un inginer austriac de vreo 50 si ceva de ani si cu o britanica venita cu cei mici la mall. Doamna locuia de 3 ani in Doha, pentru ca sotul ei prinsese un job foarte bine platit, dar ne-a spus ca numara orele pana cand o sa plece acasa. Si asta pentru ca regulile stricte din timpul Ramadanului mai ales, au silit-o sa stea foarte mult in casa. Si chiar daca si-ar fi dorit sa aiba nu stiu ce activitati, nu ar fi avut ce sa faca in afara de admiratul zgarie norilor.
Mai exista Muzeul de Arta Orientala. Evident ca martea cand am fost noi, era inchis.
Inginerul austriac era globetrotter. Se afla pentru a nu stiu cata oara in Doha, deci stia cum stau lucrurile. S-a oferit sa imparta un taxi cu noi pana in souq Waquif si ne-a salvat practic ziua. Ne-am despartit abia in dreptul terminalelor, la aeroport.
Am vizitat asadar souqul, care da, este dragut, cu mirosurile arabesti specifice, am mancat un tajine absolut fantastic pe acoperisul unei case vechi, am stat la povesti cu noul nostru prieten si am impartit o shisha ...si asta a fost tot. Suveniri nu am cumparat pentru ca sunt extrem de scumpe. O shisha minuscula o gasesti undeva in jur la 20 de euro, de exemplu.
Nu recomand nimanui Doha sau, cel putin, nu in Ramadan. Daca aveti escala atunci, mai bine o petreceti in aeroport. Macar acolo cineva o sa va dea apa si mancare. Sau mergeti sa vizitati orasul, dar seara, cand se mai poate cat de cat respira.
Dar poate ma insel eu si voi o sa aveti o experienta mai placuta.Ceea ce va si doresc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu